Supravieејuire -

În rucsac mai avea o pungă de nuci, un baton de ciocolată înghețat și o lanternă cu baterii pe jumătate descărcate. A mâncat încet, forțându-se să mestece fiecare bucată, simțind cum energia se scurge lent în venele sale. Lupta cea mai mare nu era însă cu frigul, ci cu somnul. Știa că dacă închide ochii acum, s-ar putea să nu-i mai deschidă niciodată.

Supraviețuirea nu fusese un salt spectaculos peste abis, ci o succesiune de pași mici, făcuți atunci când totul îi spunea să se oprească. Radu era viu, iar muntele, tăcut, îi oferise cea mai importantă lecție: viața se măsoară în următoarea suflare. SupravieЕЈuire

Iarna în Munții Făgăraș nu iartă pe nimeni, iar Radu tocmai învăța această lecție în cel mai dur mod posibil. O rafală de vânt l-a izbit în piept, tăindu-i respirația, în timp ce albul orbitor al viscolului ștergea orice urmă a potecii. Era singur, iar muntele părea să se strângă în jurul lui ca o menghină de gheață. În rucsac mai avea o pungă de nuci,

Dorești să continui povestea cu acestei experiențe sau vrei să schimbăm decorul într-un mediu urban de supraviețuire? Știa că dacă închide ochii acum, s-ar putea

Primul instinct a fost fuga — dorința oarbă de a coborî cât mai repede. Dar Radu s-a oprit. Știa că panica epuizează oxigenul și întunecă mintea. S-a ghemuit lângă o stâncă masivă, încercând să-și amintească regulile de bază. Degetele îi erau deja amorțite, iar stratul subțire de poliester se simțea ca o foiță de hârtie în fața gerului de -20 de grade.